Articole

Activitatea Nr. 3 „Localitatea mea”

Postare de către elevii Liceului Tehnologic Rușețu

Activitatea Nr. 3 „Localitatea mea”

Postare de către elevii Școlii Gimnaziale „Prof. Dr. Ion Anghel” Luciu

CARTEA ALBĂ

A

COMUNEI LUCIU

Comuna Luciu este aşezată în partea de sud a judeţului Buzău, pe, la o distanţă de 39 km de municipiul Buzău.

Comuna este străbătută de două drumuri judeţene: DJ 203I pe care este aşezat satul Caragele şi DJ 214A pe care este aşezat satul Luciu.

Teritoriul administrativ al comunei Luciu are o suprafaţa totală de 8674 ha. şi cuprinde un număr de 2 localităţi: localitatea reşedinţă, satul Luciu şi satul Caragele ca sat aparţinător, situate la o distanţă de 5 km una de cealaltă.

Comuna Luciu se învecinează cu :

- comuna Cilibia şi comuna CA Rosetti cu o populaţie de 1940 locuitori şi respectiv 4254 locuitori, în partea de nord

- comuna Gălbinaşi şi comuna Smeeni, cu o populaţie de 4067 locuitori şi respectiv 7067 locuitori, în partea de vest

- comuna Largu şi comuna Padina, cu o populaţie de 1790 locuitori şi respectiv 4854 locuitori, în partea de est

- oraşul Pogoanele, cu o populaţie de 7795 locuitori în partea de sud

Ocupaţiile principale ale locuitorilor sunt: cultivarea terenului agricol şi creşterea animalelor.

Principalele activităţi economice,

Amplasarea comunei într-o puternică zonă agricolă a condus la dezvoltarea agriculturii (cultivarea porumbului, grâului, florii soarelui, pepenilor şi tutunului), ca principală ramură economică în zonă şi adiacent la dezvoltarea zootehniei şi a pisciculturii

Relieful

Teritoriul comunei Luciu face parte din punct de vedere geomorfologic din Câmpia Română, caracterizată prin suprafeţe relativ plane, cu largi zone ridicate şi coborâte specifice.

Pe teritoriul comunei întâlnim două tipuri de formaţiuni geologice:

- zona de luncă, cu depozite aluvionare de mâluri, nisipuri şi pietrişuri

- zona de câmpie, care ocupă cea mai mare parte din teritoriu şi care este alcătuită din depozite

eoliene, nisipuri de dune afânate şi depozite loessoide.

O caracteristică a acestei regiuni o reprezintă stagnarea apei freatice la suprafaţă, care conduce la formarea de lacuri şi bălţi, elemente ale unui microrelief negativ local.

Pârâul Călmăţui străbate comuna de la vest la est şi are un traseu sinuos, în zonele mai coborâte formând lacuri piscicole, cum este cazul Bălţii Luciu.

Solurile dominante din această zonă sunt: cernoziomul levigat, pământul nisipos-lutos sau luto-nisipos, formate pe microrelief pozitiv(dune sau movile).

Resursele subsolului şi solului

Amplasată în Câmpia Bărăganului, comuna Luciu dispune de structura de gaze, orizontul geologic „C”, dar principala resursă o constituie solurile cernoziomice levigate, apte pentru cultura mare agricolă.

Tot ca resursă importantă se poate înscrie şi Balta Luciu, care în prezent este în proprietatea Agenţiei Domeniilor Statului.

Vegetaţia

În acest relief de câmpie sunt caracteristice vegetaţiile de stepă şi silvostepă, modificate de activităţile antropice, majoritatea suprafeţelor ocupate cu acest tip de vegetaţie fiind transformate în terenuri agricole.

Fauna

Animalele cel mai frecvent întâlnite sunt popândăul, şoarecele de câmp, şerpii neveninoşi, şopârlele şi iepurele. În iernile grele apar sporadic şi vulpile. Dintre păsări, trebuie menţionate vrabia, cioara, graurul, mierla, turturica şi fazanul.

Prezenţa bălţii influenţează fauna din zonă, aici întâlnindu-se specii caracteristice precum: raţele şi gâştele sălbatice, lebedele, pescăruşii şi mai rar pelicanii.

Speciile de peşti cele mai des întâlnite care trăiesc în apa Bălţii Luciu sunt crapul şi fitofagul.

Clima este temperat – continentală moderată. Temperatura medie anuală a aerului este de 11,40C, iar a solului de 12,70C. Temperatura medie a verii este de 270C iar iarna se înregistrează o temperatură medie de

-50C.

Numărul de zile tropicale este cuprins între 30 şi 35 de zile/an, iar îngheţ la sol se înregistrează aproximativ 100 zile/an.

Vântul dominant este Crivăţul care bate din direcţia NE, cu o viteză medie de 25m/s, iar media anuală a precipitaţiilor este de 500mm

SCURT ISTORIC

Săpăturile arheologice atestă că zona actuală a comunei Luciu a fost locuită încă din epoca bronzului (2000 – 1200 î.Hr., sfârşitul neoliticului, începutul epocii bronzului), primele aşezări fiind identificate pe locul actualului sat Caragele. Obiectele de silex, ceramică şi bronz descoperite în zonă sunt atribuite culturii Gumelniţa. De asemenea, în zona satului Caragele, istoricii au identificat o necropolă ce ar aparţine secolelor II – V d.Hr., iar în zona actualului sat Luciu au fost scoase la suprafaţă urme ale culturii Carpice. Obiectele de ceramică dacoromană descoperite în zonă confirmă, de altfel, teoria specialiştilor.

Documentele de arhivă consemnează, la începutul sec. XVIII, existenţa unei înşiruiri de târle (târlaşi), de-a lungul şoselei de astăzi, mai precis pe traseul Caragele – Luciu – Largu. Târlaşii erau păstori munteni care îşi organizau stânele în mici grupuri, relativ izolate, în apropierea drumului oilor (al transhumanţei). Se pare că în jurul anului 1755, moşierul Cristache Chirculescu a grupat şerbii din zona Târleşti lângă conacul său, astfel luând fiinţă satul. În 1860 moşia trece în proprietatea lui Alexandru Nicolescu, pentru ca, treizeci de ani mai târziu, în 1891, aceasta să fie vândută moşierului şi cunoscutului om politic Alexandru Marghiloman.

În urma aplicării reformei agrare din 1920, moşia lui Alexandru Marghiloman este împărţită ţăranilor localnici.

Consemnată în hărţile istorice ca aşezare mai veche decât actuala reşedinţă a comunei, satul Caragele era cunoscut până în timpul domniei lui Vodă Caragea, sub denumirea de Ţuguiaţi. Acest din urmă nume se trăgea, se pare, de la căciulile negre cu ţugui, pe care locuitorii de aici le purtau pe cap. În timpul unui scurt popas făcut de domnitorul fanariot Vodă Caragea, acesta s-a hotărât ca de atunci satul să poarte un nou nume: Caragele.

Vatra satului Luciu a început să se contureze un secol mai târziu, după 1755, o parte din vechii târlaşi preferând să populeze malurile bălţii actuale, Luciu, istoricii fiind de acord că vechimea bălţii este de aproximativ 250 de ani. În opinia lor, malurile înalte cu stuf, sunt de fapt malurile râului Buzău, care ulterior şi ar fi schimbat cursul. Balta, poziţionată în nordul satului Luciu, şi-a păstrat de-a lungul timpului un luciu curat, fără iarbă, localnicii numind-o „Luciul bălţii” sau „Lumina luciului”. Mai târziu, pornind de aici, locuitorii au dat propriului lor sat denumirea de Luciu.

                         

De meleagurile comunei Luciu se leagă şi câteva nume de marcă. Este vorba despre finanţistul şi omul politic Muşat Bivolaru, născut la 26 septembrie 1876 în comuna Caragele, despre biologul Ion Anghel, născut la data de 4 noiembrie 1934 în comuna Luciu şi despre interpretul de muzică populară şi compozitorul Ştefan Lăzărescu, născut la data de 18 iunie 1913 în satul Caragele.

În perioada 1950 – 1968, comuna Luciu a fost cuprinsă în Raionul Pogoanele, cu sediul administrativ în

actualul oraş Pogoanele. .

Din 1968, după aprobarea Legii nr. 2 privind organizarea administrativ-teritorială a României (în vigoare şi în prezent), s-a revenit la sistemul de organizare pe 2 paliere: judeţ şi oraş-comună şi, până în anul 1989 Luciu a fost comună componentă a judeţului Buzău.

În 1989, pentru o perioadă de 9 luni, comuna Luciu a fost unificată cu actuala comună Largu. Din 1990, se reînfiinţează comuna Largu, comuna Luciu funcţionând de atunci în actuala componenţă.

Comuna Luciu se află la o distanţă de 39 km de municipiul Buzău şi la 12 km de oraşul Pogoanele Prin DJ 203 I, care străbate satul Caragele, se face legătura cu cu DN 2 B Buzău – Brăila, de care se află la o distanţă de aproximativ 12 km şi cu DN 2 C Buzău – Slobozia, situat la o distanţă de 10 km de comuna Luciu.

Cea mai apropiată staţie de cale ferată, Gara Cilibia, se află la o distanţă de 12 km de satul de reşedinţă al comunei şi la 5 km de satul Caragele, legătura cu aceasta realizându-se prin DJ 203I.

Ca localităţi partenere ale comunei Luciu se înscriu cele care au încheiat Acordul de asociere pentru realizarea investiţiei „Sistem de management integrat al deşeurilor, cu staţie de transfer în oraşul Pogoanele”, respectiv, comunele Brădeanu, Largu, Glodeanu Siliştea, Padina, Ruşeţu, Scutelnici, Smeeni şi oraşul Pogoanele.